Banca pentru decontări internaționale (BRI) a dedicat un capitol complet criptomonedelor în prealansarea raportului său anual anual din 2018. Raportul a concluzionat că defectele de proiectare și costurile greoaie ale stabilirii încrederii descentralizate fac ca criptomonedele să eșueze ca un substitut viabil al banilor. Cu toate acestea, consideră că tehnologia care stă la baza banilor digitali este promițătoare în aplicații specifice, cum ar fi remitențele și plățile transfrontaliere.
BRI, cunoscută în mod obișnuit ca „Banca pentru băncile centrale”, a emis un Raport de 24 de pagini pe criptomonede săptămâna trecută. Raportul a subliniat problemele economice pe care criptomonedele sunt destinate să le soluționeze și dacă acestea vor juca un rol viitor ca un substitut viabil al banilor.
Definiții de bază
BRI a început prin a descrie criptomonedele ca o nouă formă de bani care aspiră să promită să înlocuiască încrederea în instituții precum băncile centrale cu încrederea într-un sistem descentralizat bazat pe blockchain și DLT (Distributed Ledger Technology).
Criptomonedele sunt împărțite în trei elemente: 1) un cod digital sau protocol care stabilește regulile pentru modul în care participanții ar trebui să tranzacționeze, 2) un registru ca mijloc de înregistrare a istoricului tranzacțiilor și 3) o rețea descentralizată de participanți care stochează, actualizează și acordă acces la istoricul tranzacțiilor.
Instituția financiară din Basel identifică ceea ce distinge criptomonedele de alte forme de bani digitali (adică depozite bancare sau bancnote) ca setare de decontare peer-to-peer care reduce necesitatea ca autoritățile centrale să efectueze și să supravegheze schimbul de valoare.
Documentul a reamintit apariția monedelor digitale ca o soluție eficientă la „problema dublei cheltuieli”. De fapt, protejarea altor tipuri de tranzacții cu bani digitali a fost întotdeauna efectuată de un agent centralizat. Abordarea criptomonedelor asupra problemei este totuși fundamental diferită. Se realizează prin păstrarea descentralizată a evidenței prin intermediul unui registru distribuit. Termenul „registru distribuit” a fost definit ca stocarea de către fiecare utilizator de rețea a copiilor actualizate ale istoricului complet al tranzacțiilor de la momentul distribuției monedei. Documentul a făcut distincția între două clase de registre distribuite pe baza modului în care sunt realizate actualizările, și anume permis și Fara Permisiuni.
În DLT-urile permise, documentul explica faptul că numai nodurile de rețea de încredere, alese și supravegheate de o autoritate centrală, pot actualiza registrul.
Cu toate acestea, DLT-urile fără permisiune, la fel ca tehnologia de bază a Bitcoin, propun o abordare mai radicală în ceea ce privește dependența de orice autoritate centrală ca sursă supremă de încredere. De fapt, blockchain-ul Bitcoin necesită un consens din partea tuturor participanților la rețea pentru a actualiza registrul, așa cum subliniază raportul. Se disting două grupuri de participanți, și anume minerii sau „contabilii”, care alocă puterea de calcul pentru verificarea tranzacțiilor și utilizatorii, care tranzacționează efectiv criptomoneda..
Limitări economice ale criptomonedelor fără permisiune
Cercetarea a considerat că promisiunea susținută de Bitcoin și alte criptomonede de a stabili un nou model de încredere și o metodă convenabilă de plată bazată pe digital, este bazată pe un set de ipoteze..
Aceste ipoteze sunt identificate ca fiind faptul că minerii cinstiți ar controla majoritatea rețelei, că utilizatorii ar fi suficient de motivați pentru a putea verifica toate tranzacțiile înregistrate în orice moment și că oferta totală a monedei este fixată de un cod digital..
BIS a spus că două întrebări de bază apar din ipotezele atunci când vine vorba de utilitatea unui activ digital. Se descompune în măsura în care acest nou model de încredere afectează eficiența și dacă poate fi atins în toate circumstanțele.
Documentul a numit limita cheie în ceea ce privește eficiența ca fiind costul generării încrederii descentralizate. De fapt, doar minerii Bitcoin consumă la fel de multă energie electrică ca Elveția începând din iunie 2018. Raportul a concluzionat că promovarea încrederii descentralizate s-a transformat într-un „dezastru ecologic”.
Au fost raportate și alte trei probleme economice. Raportul spune că criptomonedele „nu cresc la fel ca banii suverani”, dat fiind că descărcarea și verificarea întregului istoric al tranzacțiilor pe un blockchain este o sarcină extrem de dificilă pentru indivizi. Dimensiunea blockchain-ului Bitcoin de astăzi este puțin peste 170 GB și crește din ce în ce mai mult, cu o medie de 50 GB pe an. Dincolo de problemele de stocare, documentul susține că volumele de comunicații de date asociate procesării tranzacțiilor „ar putea opri internetul” în cazul în care un număr mare de utilizatori ar începe schimbul de fișiere mari de terabyte.
Congestia rețelei cauzată de dimensiuni limitate ale blocurilor și intervale pre-specificate pentru a adăuga blocuri noi a fost un alt aspect al problemelor de scalabilitate pe care le-a identificat documentul.
Documentul citește:
„Acest lucru limitează utilitatea criptomonedelor pentru tranzacțiile de zi cu zi, cum ar fi plata unei cafele sau a unei taxe de conferință, ca să nu mai vorbim de plățile cu ridicata.”
A doua problemă cheie a fost volatilitatea criptomonedelor. Raportul a explicat că, deși băncile centrale își pot stabiliza cu succes valoarea monedei suverane prin ajustarea cererii și ofertei, criptomonedele impun ca oferta totală a monedei să fie predeterminată de protocol pentru a aduce încredere în valoarea sa. Acest lucru se traduce prin faptul că orice modificare a cererii ar afecta în mod drastic astfel de valute.
Al treilea număr enumerat de document este legat de incertitudinea finalității legate de tranzacțiile cu criptomonede. Din punct de vedere tehnic, minerii care controlează cantități substanțiale de putere de calcul pot manipula tranzacțiile și manipula registrul.
Fragilitatea încrederii descentralizate este, de asemenea, exacerbată de bifurcare, care poate apărea practic în orice moment.
Documentul concluzionează că criptomonedele prezintă o gamă largă de neajunsuri. Acesta susține că crearea încrederii descentralizate vine în detrimentul eficienței. Această cheltuială de eficiență include un consum uriaș de energie, stocare descentralizată ineficientă și vulnerabilitatea consensului descentralizat.
Cu toate acestea, tehnologia care stă la baza acestor criptomonede „poate deține promisiuni” în alte domenii, după cum a comentat BIS. Utilizarea cazurilor precum plățile transfrontaliere, în care DLT poate fi destul de eficient, deoarece beneficiile accesului descentralizat depășesc costul operațional ridicat al soluțiilor tradiționale centralizate, a fost evidențiat.
A fost expusă o altă promisiune pentru tranzacțiile transfrontaliere de mică valoare pentru țările cu o forță de muncă importantă în străinătate. Criptomonedele pot reduce costul ridicat și timpul de procesare implicat de numeroși intermediari și lucrările manuale implicate.
